Trainspotting

sau : Din viata scapa cine poate(1996):

Trainspotting

John Hodge

Choose Life. Choose a job. Choose a career. Choose a family.
Choose a fucking big television, choose washing machines, cars,
compact disc players and electrical tin openers. Choose good
health, low cholesterol, and dental insurance. Choose fixed
interest mortage repayments. Choose a starter home. Choose your
friends. Choose leisurewear and matching luggage. Choose a
three-piece suite on hire purchase in a range of fucking fabrics.
Choose DIY and wondering who the fuck you are on a Sunday morning.
Choose sitting on that couch watching mind-numbing, spirit-crushing
game shows, stuffing fucking junk food into your mouth. Choose
rotting away at the end of it all, pishing your last in a miserable
home, nothing more than an embarrassment to the selfish, fucked up
brats you spawned to replace yourself.

Choose your future.

Choose life.

De unde a inceput totul?de la Irvine Welsh. A fost primul lui roman,cel cu titlul omonim desigur,apoi a fost pus in scena(s-a jucat si in teatre din Romania) , urmand abia apoi filmul.
As putea acum sa incep sa spun cate ceva din subiectul filmului cum fac majoritatea celor care prezinta un film. Ei bine, este considerat cel mai bun film britanic ai ultimilor 10 ani.asta spune tot despre trainspotting...

Choose life. Choose a job. Choose a starter home. Choose dental insurance, leisure wear and matching luggage. Choose your future. But why would anyone want to do a thing like that?

Trinspotting 2 : ca orice film bun,se incearca o continuare. Prea putine filme "2"am vazut cel putin la fel de bune ca prima parte. In ceea ce priveste acest film,mai avem de asteptat pana in 2011.

versat

Am inceput de ieri sa cad,cate-un pic,acum am stat.Dar greul iar se-aduna peste al meu stat.
Sunt om ca voi,
Sunt om ca toti,
Daca nu stii ca poti
Sa stii ca e mai bine-n doi.
I walk this lonley road....bla bla bla...stiti voi........ . Fiecare avem un cod,care se poate pierde la un mic seism(al meu inca a supravietuit).
"Hai vino iar,in gara noastra mica"...si acolo am ajuns.Trenul spre Bucuresti are intarziere 30 de minute.
O voce supla se aude in spatele meu. Era plina de o bucurie de moment, invelita de o tristete care era datorata unei mari iubiri.
-"Mihai !",si m-am intors cu inima tresaranda. Simteam atat de mult nevoia sa mi se dovedeasca faptul ca sunt iubit(vezi cap:Eu sunt iubit.p.s.: nu exista!)
-"Mihai! Tu sa nu ma-nseli pe acolo. Stiu ca sunt multe alte fete acolo mult mai frumoase si destepte ca mine,sau alte chestii "
I-am raspuns cu o siguranta in glas:"Da,asa e,dar linisteste-te,nu o sa o fac "
Dar nu m-a auzit:( era atenta la balbaitul sau mai mult tacerea baiatului in a carui poala se asezase. El era Mihai! El era El.Un singur el.Picioarele ei stranse in jurul lui dovedeau ca nu i s-a oferit pana acum.Poate de frica viitorului,poate de frica alor ei,poate de frica durerii.Durerea provocata de toate cele ce vor urma.
Cert e ca era ceva ce pe el il lasa indecis,iar pe mine ,tot cu tanjirea mea dupa iubire.